Superliga 2021

Iată ca am legat 4 ani la rând de când nu am retrogradat, ba chiar mai mult, anul acesta am reușit în premieră să ne clasăm la mijlocul clasamentului (locul 6 din 11 echipe, cu 5 victorii, 1 egal și 4 înfrângeri). De remarcat că am pierdut doar la locurile 1-4, adică la echipele cele mai bune din țară, care reunesc cei mai buni jucători din România.

Deci, un an fără emoții aș putea zice, deși emoții au fost la fiecare meci pentru că am avut speranțe chiar și în meciurile pierdute (unde au fost partide pierdute în poziții foarte bune pentru ai noștri). Dar cred ca asta e partea frumoasă a lucrurilor, să ai emoții pentru prietenii care fac parte din echipa, să trăiești fiecare mutare alături de ei și să te bucuri plenar la fiecare victorie (a noastră) și să te întristezi (30 de secunde) la fiecare înfrângere (a lor).

Să începem cu Ducu, masa 1, care a dat siguranță echipei, și care s-a maturizat foarte mult (deh e student de o luna și are o normă de Mare Maestru). Având în vedere că de la anul va juca la ASE București (echipa foarte puternică, care s-a calificat din Divizia A în Superligă și trage la titlu), putem doar să-i urăm mult succes în drumul său către marea performanță și evident un chapeau bas. Apoi Adrian (Bebe) căpitanul de 10 ani al echipei care alături de Berze cred că are cele mai multe meciuri jucate pentru echipă. Adrian are un foarte mare merit pentru toate rezultatele din ultimii ani, mai ales că a fost primul jucător din afara Craiovei care ni s-a alăturat si cu care s-au bus bazele acestei echipe. Pe masa 3, Andrei a jucat impecabil, în maniera brazilienilor din Ploiești (de pe timpuri deh), iar pe masa 4, Berți a dat recital (realizând cel mai bun rezultat pe masa 4 din Superligă). Pe masa 5, juniorul atomic Nicodim a fost și el impecabil și sperăm ca și la anul să continue alături de noi având în vedere că este parte integrantă a echipei, iar pe masa 6, Berze a punctat atunci când a fost nevoie și e singurul din club care a fost la toate diviziile de la înființarea echipei (nu știu daca expresia “all in” este cea mai potrivita, dar asta mi-a venit). Iar în final, a fost extraordinar că Andu a putut sa ajungă (din Germania) pentru câteva zile și chiar să și joace.

Având în vedere că, deși este la distanță, Andu este unul din “sufletele” echipei și ale clubului. Pentru că asta este și ideea echipei noastre, este echipa tuturor, a noastră, a unui grup de prieteni, unde fiecare în parte este sufletul echipei. Probabil ca expresia “a fi sufletul echipei” înseamnă a fi cel mai important, deci ar implica o relație de ordine și probabil o metrică asociata. Ori la noi nu există relații de ordine între prieteni (dar metrici există) așa că suntem mai multe suflete ale echipei, aș începe cu cei mici, adică Maestrul Alexone și Ștefi, apoi cu cei mai inimoși dintre noi Nicoleta, Marian, Sorin și Radu, apoi Prodi, Șerban, iar Andu, John, Daniel, Radu și Bogdan sunt și inimoși, dar ne și ajută cu finanțele. Profesoru’ este in ultimul timp ocupat cu treburile administrative ale clubului, iar eu cu restul (adică nu cu mare lucru, pentru ca e cam totul făcut de ceilalți). Mai este Domn Profesor Bujor cu baza Voința și evident cei din echipă care au jucat la Superligă și la final o mențiune specială pentru Don care chiar dacă nu a jucat anul acesta pentru noi, el face parte din club și nu în ultimul rând Maestrului S care va fi permanent cu noi în club.

Păi, cam asta e, m-aș opri aici dar având în vedere că scriu o data pe an, aș mai avea ceva de adăugat. În primul rând daca ne uitam înapoi vedem cum am pornit foarte greu în Divizia B, cum ne-am chinuit cu retrogradările și promovările din Superligă în Divizia A, cu dificultățile de a câștiga un meci în Superliga și acuma am ajuns la 4 ani legați și deja ne-am cam obișnuit acolo. Daniel Kahneman afirma în “Noise” că oamenii se descurcă foarte greu când e vorba de serii. Adică după o serie de insuccese sau după o serie de succese (victorii, pariuri câștigătoare, etc.), unii cred că seriile vor dura la nesfârșit, iar alți cred că nu vor continua sub nicio forma. Well, asta e când nu cunoaștem mediile și nu suntem atenți la dependențele ascunse din spatele lucrurilor și le tratam în mod superficial. Noi când nu reușeam să promovam din Divizia B în Divizia A (3 ani la rând) credeam că o sa rămânem pe veci în B și o stăm o veșnicie la Slănic Moldova, lamentându-ne (la o bere) că am greșit în criză de timp și am pierdut meciul decisiv pe ghinion curat. Acum, după 4 ani, credem că o să stăm o veșnicie în Superligă și chiar o să luăm și o medalie (cu cota mică ce-i drept). Problema e că evenimentele nu sunt aleatoare, noi nu rămânem aceiași, și de fapt tratăm viitorul cu (o parte din) experiențele trecutului. Partea foarte interesantă este că după 11 ani de divizii (B, A și Superligă) putem spune ca ne-am echilibrat cu toate (adică am cam ajuns la medie). Adică la rezultatul așteptat. Cu e o echipa cu media ELO 2376, rezultatul de anul asta trebuie înțeles ca rezultat al valorii celor din echipă și fără prea mult hazard.

Deci, fără a ne lăsa păcăliți de statistici (carte mea favorită “How to Lie with Statistics by Darrell Huff”) să ne bucurăm de rezultatul din acest an, să știm că pot veni ani și mai grei și cu rezultate mai slabe, să rămânem uniți și să putem asigura participarea echipei la viitoarele competiții naționale pe echipe (mulțumiri Oltenia Graden și HidroSud) ca peste ani și ani să facem și noi un “survivorship bias” și să zicem și noi ca Maestrul Marin Moraru în finalul filmului “Operațiunea Monstru”: “Asta-i tot, de fapt e simplu, în fond nu e nicio scofală!”.

Cordialement, Jiro

Superliga 2021

În perioada 01-10 octombrie se va desfășura campionatul național pe echipe Superliga. Echipa clubului nostru va participa pentru a șasea oară în prima divizie a campionatului național de șah pe echipe și pentru a treia oară consecutiv.

În acest an echipa noastră va avea în denumire și numele sponsorului principal

astfel că ne vom numi Verdi.ro – Șah Club Oltenia, căruia îi mulțumim și sperăm că vom avea o colaborare benefică de ambele părți și în viitor.

Mulțumirile noastre se îndreaptă și către ceilalți sponsori:

Hidrosud Craiova ,

Farmacia Jiul Craiova ,

DiniLand Târgoviște .

De asemenea, mulțumim părinților copiilor ce practică șahul la clubul nostru și celorlalți prieteni și suporteri care ne-au ajutat prin redirectarea a 3.5% din impozitul pe venit către club.

Deși pandemia și constrângerile financiare au făcut ca anul acesta să fie încă un an dificil, echipa rămâne una „măr-inimoasă” (ca întotdeauna). Avem mari speranțe că baieții vor face o figură frumoasă (ca întotdeauna) și, deși ne vor ține cu tensiunea ridicată pe perioada competiției (mai ales pe Profesor 🙂 ), în final ne vor face fericiți pe noi, suporterii de acasă.

Lotul echipei Verdi.ro – Șah Club Oltenia Craiova:

  • IM David Gavrilescu
  • FM Mușat Adrian – căpitan
  • IM Andrei Nestor Cioară
  • IM Albert Vajda
  • FM Nicodim-Cosmin Stepanencu
  • CM Iulian Bârzanu
  • NM Adrian Țugui
  • NM Iulian Micu
  • NM George Jiroveanu
  • NM Adrian Prodileanu
  • CM Daniel Kostici

Superliga 2020

Am reluat postarea publicată anul trecut pe 29 septembrie pe pagina de facebook, nu de alta, dar se apropie Superliga 2021.

Iată că revin după un an de la ultima postare și asta pentru ca azi se serbează ziua clubului nostru. Cumva atipic pentru că ziua de infiintare a clubului este în decembrie, totuși noi o serbăm în septembrie. Explicația e simplă. Mergem pe tradiția oltenească (și nu numai) de a avea nume la schimb. Adică, te cheamă în buletin Vasile și ție îți spun cei din familie Nelu (în poveștile lui Ion Creangă cu Stan Pățitu, lui Stan îi ziceau Ipate, că i-au schimbat numele când era mic și era bolnav). La fel, în zona de sud a Olteniei, unor bărbați li se zice fetiță.

Așa și noi, pentru că ne mergea rău și nu băteam pe nimeni în Superliga ne-am schimbat ziua clubului și am pus-o pe 29 septembrie. Ea coincide (sic!) și cu victoria de anul trecut când ne-am salvat de la retrogradare câștigând (contrar calculelor hârtiei – de parcă hârtia știe să calculeze) ultimul meci cu Vados Arad.

Așa că, după un an întreg de pregătire (unii dintre noi) ne-am luat costumele albe și cravatele nr. 3 și ne-am prezentat la Snagov. Despre Superligă, în primul rând aș începe cu felicitări tuturor celor implicați în organizare (FRS, dna Lili Cristian și ceilalți) pentru că totul s-a desfășurat fără incidente și toți au plecat sănătoși acasă. Cred că acesta e cel mai important lucru în vremurile de azi, căci un simplu exercitiu de imaginație: să ne gandim ce-ar fi fost să se raporteze un caz de COVID în timpul competiției, urmat de ancheta de la DSP. Așa că, cine își pune pielea în joc (vorba lui Nassim Taleb) merită toate felicitările. Felicitări și participanților (jucătorilor în primul rand și celor din conducerea cluburilor) prin al căror efort s-a reușit să nu se întrerupă tradiția de a organiza competiția națională pe echipe și acordarea titlurilor de campioni naționali (nu cred că s-a întrerupt de când a început după război încoace, cel puțin campionatul individual nu s-a întrerupt din 1946). Plus că participarea a fost la vârf, fiind prezenți la Superliga + campionatele de șah rapid și blitz cei mai buni jucători români (Constantin Lupulescu, Mircea Pârligras, Bogdan Deac, Vladislav Nevednichy, Andrei Istrățescu, Vlad Jianu, Gergely Szabo, Lucian Miron, Mihail Marin, Ciprian Nanu, Tibi Georgescu, Marius Manolache, Grigore George, Alin Berescu, Murariu Andrei, Rogozenco Dorian, Vajda Levente, Badea Bela – scuze am enumerat doar marii maeștri români plus Ducu Gavrilescu, membrul de onoare al clubului nostru și încă maestru internațional și o plăcere foarte mare participarea marelui maestru Dieter Nisipeanu care reprezintă Germania).

Acum despre „băeții noștri” (exprimare a la Bergodi și nea Telu’). Deși Profesoru Magic dădea cam egale șansele de retrogradare cu cele de salvare și cele de contactare COVID mult mai mari decât cele date de sondajele MS, am scăpat de amândoua într-un mod foarte elegant, desprins parcă dintr-un tablou de Sandro Botticelli (era să scriu Balotelli). Deci, am câștigat două meciuri cu echipele cu care concuram la ultimele locuri (Smart Galați și Viitorul Urziceni) și apoi am început să jucăm relaxat fără să ne mai surprindă nimic (a la Marinush Moraru în Operatiunea Monstru’) și am furnizat surpriza campionatului reușind a câta oară (a doua, deh) să cîștigăm în fața puternicei Vados Arad (care, nota bene, cu o victorie în fața noastră ar fi câștigat titlul). Mai mult, a fost cât pe ce să se scrie istorie și să se repete povestea de anul trecut, fiind aproape de o victorie împotriva Universității de Vest Timișoara, dar s-au ratat două poziții și am rămas cu emoțiile și regretele că am fi putut face un rezultat de poveste.

Oricum, pentru noi a fost cel mai bun rezultat din istoria clubului din mai multe considerente. Am terminat pe locul 7, chit că au fost 9 echipe și nu 10 în Superliga, dar cum zice Nassim Taleb, absența dovezii nu este dovada absenței. Apoi, am câștigat 3 meciuri din 8. Și nu în ultimul rând vom face la anu’ three in a row, adică trei prezente consecutive în Superligă și asta pentru o echipa mică (dar măr-inimoasă) este foarte mult. Acum, calificative pentru jucători nu pot să dau că ar însemna să ma erijez în profesor și numai Profesoru’ Magic are diploma de dascăl. Dar de felicitat pot să-i felicit in corpore: începând cu Andrei Seniorul și Andrei Juniorul care sunt la prima prezență în echipa noastră și ne bucurăm foarte mult că au venit alături de noi, apoi cu turbo-juniorul Cosmin care a dat recital și care deja e membru de bază în echipă, Bertzi care este dintr-un curent de Renaissance, Don cu evolutii rare dar extrem de spectaculoase și foarte eficient, Berze metronomul echipei (sic!) și Bebe căpitan ca întotdeauna și nelipsit la toate realizările clubului. Plus Marian Gavrilescu care a făcut mezanplasul (mise-en-place, să nu se zica ce și cum) cu organizarea la fața locului. Doi de plus pentru suporterii de acasă ca mine, Corbușoru, Sorin, Radu, Daniel, Prodi și Profesorul Magic, navigând pe site-ul Tub.org la club, cher maître la Cluj și nu în ultimul rând Andu cu susținere de la Koln. Ei bine, a mai trecut un an, am ajuns la 11 participări la competițiile naționale pe echipe așa că aventura continuă (și la anul facem o duzina).

Am cam lungit-o anul ăsta cu scrisu, așa că închei cu “Un grand merci a vous tous mes chers amis” și Doamne Ajută!

Jiro