Am reluat postarea publicată anul trecut pe 29 septembrie pe pagina de facebook, nu de alta, dar se apropie Superliga 2021.
Iată că revin după un an de la ultima postare și asta pentru ca azi se serbează ziua clubului nostru. Cumva atipic pentru că ziua de infiintare a clubului este în decembrie, totuși noi o serbăm în septembrie. Explicația e simplă. Mergem pe tradiția oltenească (și nu numai) de a avea nume la schimb. Adică, te cheamă în buletin Vasile și ție îți spun cei din familie Nelu (în poveștile lui Ion Creangă cu Stan Pățitu, lui Stan îi ziceau Ipate, că i-au schimbat numele când era mic și era bolnav). La fel, în zona de sud a Olteniei, unor bărbați li se zice fetiță.
Așa și noi, pentru că ne mergea rău și nu băteam pe nimeni în Superliga ne-am schimbat ziua clubului și am pus-o pe 29 septembrie. Ea coincide (sic!) și cu victoria de anul trecut când ne-am salvat de la retrogradare câștigând (contrar calculelor hârtiei – de parcă hârtia știe să calculeze) ultimul meci cu Vados Arad.
Așa că, după un an întreg de pregătire (unii dintre noi) ne-am luat costumele albe și cravatele nr. 3 și ne-am prezentat la Snagov. Despre Superligă, în primul rând aș începe cu felicitări tuturor celor implicați în organizare (FRS, dna Lili Cristian și ceilalți) pentru că totul s-a desfășurat fără incidente și toți au plecat sănătoși acasă. Cred că acesta e cel mai important lucru în vremurile de azi, căci un simplu exercitiu de imaginație: să ne gandim ce-ar fi fost să se raporteze un caz de COVID în timpul competiției, urmat de ancheta de la DSP. Așa că, cine își pune pielea în joc (vorba lui Nassim Taleb) merită toate felicitările. Felicitări și participanților (jucătorilor în primul rand și celor din conducerea cluburilor) prin al căror efort s-a reușit să nu se întrerupă tradiția de a organiza competiția națională pe echipe și acordarea titlurilor de campioni naționali (nu cred că s-a întrerupt de când a început după război încoace, cel puțin campionatul individual nu s-a întrerupt din 1946). Plus că participarea a fost la vârf, fiind prezenți la Superliga + campionatele de șah rapid și blitz cei mai buni jucători români (Constantin Lupulescu, Mircea Pârligras, Bogdan Deac, Vladislav Nevednichy, Andrei Istrățescu, Vlad Jianu, Gergely Szabo, Lucian Miron, Mihail Marin, Ciprian Nanu, Tibi Georgescu, Marius Manolache, Grigore George, Alin Berescu, Murariu Andrei, Rogozenco Dorian, Vajda Levente, Badea Bela – scuze am enumerat doar marii maeștri români plus Ducu Gavrilescu, membrul de onoare al clubului nostru și încă maestru internațional și o plăcere foarte mare participarea marelui maestru Dieter Nisipeanu care reprezintă Germania).
Acum despre „băeții noștri” (exprimare a la Bergodi și nea Telu’). Deși Profesoru Magic dădea cam egale șansele de retrogradare cu cele de salvare și cele de contactare COVID mult mai mari decât cele date de sondajele MS, am scăpat de amândoua într-un mod foarte elegant, desprins parcă dintr-un tablou de Sandro Botticelli (era să scriu Balotelli). Deci, am câștigat două meciuri cu echipele cu care concuram la ultimele locuri (Smart Galați și Viitorul Urziceni) și apoi am început să jucăm relaxat fără să ne mai surprindă nimic (a la Marinush Moraru în Operatiunea Monstru’) și am furnizat surpriza campionatului reușind a câta oară (a doua, deh) să cîștigăm în fața puternicei Vados Arad (care, nota bene, cu o victorie în fața noastră ar fi câștigat titlul). Mai mult, a fost cât pe ce să se scrie istorie și să se repete povestea de anul trecut, fiind aproape de o victorie împotriva Universității de Vest Timișoara, dar s-au ratat două poziții și am rămas cu emoțiile și regretele că am fi putut face un rezultat de poveste.
Oricum, pentru noi a fost cel mai bun rezultat din istoria clubului din mai multe considerente. Am terminat pe locul 7, chit că au fost 9 echipe și nu 10 în Superliga, dar cum zice Nassim Taleb, absența dovezii nu este dovada absenței. Apoi, am câștigat 3 meciuri din 8. Și nu în ultimul rând vom face la anu’ three in a row, adică trei prezente consecutive în Superligă și asta pentru o echipa mică (dar măr-inimoasă) este foarte mult. Acum, calificative pentru jucători nu pot să dau că ar însemna să ma erijez în profesor și numai Profesoru’ Magic are diploma de dascăl. Dar de felicitat pot să-i felicit in corpore: începând cu Andrei Seniorul și Andrei Juniorul care sunt la prima prezență în echipa noastră și ne bucurăm foarte mult că au venit alături de noi, apoi cu turbo-juniorul Cosmin care a dat recital și care deja e membru de bază în echipă, Bertzi care este dintr-un curent de Renaissance, Don cu evolutii rare dar extrem de spectaculoase și foarte eficient, Berze metronomul echipei (sic!) și Bebe căpitan ca întotdeauna și nelipsit la toate realizările clubului. Plus Marian Gavrilescu care a făcut mezanplasul (mise-en-place, să nu se zica ce și cum) cu organizarea la fața locului. Doi de plus pentru suporterii de acasă ca mine, Corbușoru, Sorin, Radu, Daniel, Prodi și Profesorul Magic, navigând pe site-ul Tub.org la club, cher maître la Cluj și nu în ultimul rând Andu cu susținere de la Koln. Ei bine, a mai trecut un an, am ajuns la 11 participări la competițiile naționale pe echipe așa că aventura continuă (și la anul facem o duzina).
Am cam lungit-o anul ăsta cu scrisu, așa că închei cu “Un grand merci a vous tous mes chers amis” și Doamne Ajută!
Jiro
, 
,
.